Boala și sănătatea se referă la forma stării omenești și nu la organe sau părți ale corpului.

Corpul nu este bolnav sau sănătos, deoarece in el se exprimă exclusiv informațiile conștienței (sufletului).

Corpul unui om viu, își datorează funcțiile celor două instanțe imateriale: sufletul=conștiența și spiritul = viața.

Conștiența este imaterială și de sine stătătoare, este informația care se manifestă în corp și este transpusă în sfera vizibilului.

Conștiența se raportează la corp așa cum se raportează un program de radio la cel care îl recepționează. Conștiența nu este un produs al corpului și nu depinde de existența acestuia.

Tot ceea ce se petrece în corpul uman este, constituie, expresia unei informații corespunzătoare.

Astfel, pulsul și inima urmează un ritm, temperatura se menține la o valoare constantă, glandele secretă hormoni, toate acestea nu pot fi explicate pornind de la materie. Acestea sunt dependente de informația al cărei punct de plecare se află în starea de conștiență.

Când funcțiile organismului colaborează în mod armonios, ia naștere starea de armonie = sănătatea.

Boala este părăsirea acestei armonii, sau altfel spus restabilirea unui echilibru.

Distrugerea armoniei are loc la nivelul stării de conștiență. La nivel informațional se arată clar la nivelul corpului unde se reprezinta și se manifesta conștiența.
Simptomele sunt expresia bolii.

Corpul nu poate trăi fără conștiență, și nici bolnav nu poate deveni fără aceasta.
Nu există boli. Spiritul nu poate fi niciodată bolnav.

Valoarea unei picturi nu se întemeiază nici pe calitatea pânzei, nici pe cea a culorilor, pânza și culorile, fac vizibil ceea ce este invizibil, adică emoția celui ce a pictat.

Există punți de înțelegere între boală și vindecare în sensul interpretării lor.
Este foarte greu dacă nu imposibil, pentru un materialist rațional, înveterat, să înțeleagă căile întortocheate, în niciun caz logice, ale conștienței omenești.

Mijloacele (instrumentele practice) de ajutor pentru o călătorie în Sufletul omenesc sunt gândirea imaginativă, fantezia și asocierile.

Hipocrate, spunea: “Medicina convinge bolnavul că un simptom este un eveniment mai mult sau mai puțin întâmplător, a cărui cauza trebuie căutată în procesele funcționale.”
Din păcate, astăzi, se evită interpretarea simptomelor și simptomul devine un semnal fără însemnătate.
Dacă la mașină se aprinde un senzor ce facem, schimbăm becul sau căutăm cauza?